CURRICULUM LA DECIZIA ŞCOLII – FACTOR DE MOTIVAŢIE PENTRU O ÎNVĂŢARE DE CALITATE
CURRICULUM LA DECIZIA ŞCOLII – FACTOR DE MOTIVAŢIE PENTRU O ÎNVĂŢARE DE CALITATE
prof. Vițalaru Lăcrămoara-Nicoleta
Şcoala Gimnazială „George Bacovia” Bacău
Şcoala românească de azi este în plin proces de restructurare şi reorganizare. Rolul şcolii este de a-i ajuta pe toţi tinerii să reuşească în viaţă, iar aceasta este condiţionată de reuşita şcolară. Astfel, se impune atât revalorizarea dimensiunii subiective a actului educaţional, cât şi crearea unui spaţiu educaţional care să contribuie la restabilirea dialogului dintre individ şi societate, subiectiv şi obiectiv, raţional şi afectiv. Se produc astfel mutaţii importante în sfera sistemului de valori şi se aduce în prim plan individualitatea.
Modificările apărute în evoluţia societăţii româneşti, şi nu numai, se reflectă şi în modul de organizare şi derulare a învăţământului, de la nivel macroeducaţional, până la ora de curs.Societatea contemporană este mult diferită de societatea secolului trecut, chiar mai mult decât atât, societatea se află într-o schimbare continuă, într-un ritm din ce în ce mai accelerat. Pentru a supraviețui și pentru a avea succes, omul societății actuale are nevoie de competențe de comunicare, de adaptibilitate la un mediu professional în continuă schimbare, de disponibilitatea și capacitatea de schimbare a profesiei, și pentru toate acestea are nevoie de cunoașterea mediului cotidian și de o gândire științifică structurată. Formarea și dezvoltarea acestei gândiri științifice va trebui realizată nu atât la un nivel teoretic cât la un nivel practic-aplicativ, strâns legat de realitate, de mediul propriu, practic, de viaţa cotidiană.
Unul dintre motivele esenţiale pentru care oamenii urmează şcoala, este reuşita socială: mergem la şcoală pentru a reuşi în viaţă, pentru a promova în societate, pentru a câştiga un statut social superior. De aceea, coordonatele valorice ale modelului dominatde reuşită socială reprezintă elemente fundamentale ale motivaţiei învăţării, influenţând totodată dinamica pieţei forţei de muncă, învăţarea pe durata întregii vieţi şi, în ultimă instanţă, calitatea capitalului uman şi tipul de societate spre care ne îndreptăm.
În acest spirit, prezenţa curriculum-ului la decizia şcolii în planurile cadru de învăţământ constituie o oportunitate. Astfel, se vine în întâmpinarea dorinţei unor profesori, de a depăşi conţinuturile din trunchiul comun, fiind şi o dovadă în plus a unui învăţământ deschis, consonant cu democratizarea societăţii noastre. Prin sistemul opţiunilor multiple sunt create şanse de adecvare şi definire a traseelor individuale de învăţare ale elevilor. Pe lângă decizia de tip curricular a fiecărei şcoli, are loc implicarea familiei în viaţa şcolii, realizarea de noi programe axate pe dobândirea de către elevi a unor cunoştinţe funcţionale şi a unor competenţe complexe şi variate, nu doar intelectuale. Curriculum-ul elaborat de şcoală proiectează şi construieşte în zona trans şi interdisciplinară. Opţionalul deschide noi perspective creativităţii la nivelul practicii şcolare a învăţătorului, profesorului, devenind astfel „un conceptor al curriculum-ului”, el orientându-şi proiectarea pornind de la obiective clar definite pe care le va urmări pe toată durata desfăşurării opţionalului, sprijinindu-se pe vehicularea unor conţinuturi accsesibile elevului, conţinuturi construite de către elev prin aplicarea unor strategii didactice centrate pe nevoile, interesele, deprinderile şi abilităţile existente aşteptate. Aplicarea planurilor-cadru pentru toate nivelurile de şcolarizare permite decongestionarea şi flexibilizarea programului şcolar prin:
– creşterea progresivă în funcţie de vârstă a predării disciplinelor şi activităţilor cuprinse în curriculum-ul la decizia şcolii, care permite elevilor să-şi dezvolte abilităţi şi deprinderi pe acele arii curriculare care reprezintă interesul lor major;
– renunţarea la caracterul excesiv teoretizant al programelor şi manualelor, simultan cu creşterea caracterului aplicativ al cunoştinţelor şi activităţilor;
– atingerea obiectivelor în şi prin activităţile desfăşurate în clasă;
– stimularea motivaţiei elevilor pentru învăţare;
– creşterea responsabilităţii elevilor şi a şcolii pentru calitatea şi finalităţile procesului de educaţie în şcoală.
Diferenţierea curriculară vizează adaptarea procesului de predare-învăţare la posibilităţile aptitudinale, la nivelul intereselor cognitive, la ritmul şi stilul de învăţare al elevului. Această strategie diferenţiată redă trecerea de la „o şcoală pentru toţi” la „o şcoală pentru fiecare”, trecere care poate fi realizată tocmai prin posibilităţile oferite de proiectarea şi aplicarea onestă a curriculum-ului la decizia şcolii şi în condiţiile în care au loc într-adevăr trecerea de la centrarea pe conţinuturi la centrarea pe nevoile şi interesele elevului.
Programa de opţional poate avea o structură diferită în funcţie de ciclurile curriculare, finalităţile învăţământului și particularităţile unităţii şcolare. Educaţia nu exclude existenţa unor procese în care se pot aplica anumite principii generale acumulându-se experienţă şi furnizându-se astfel modele care au funcţionat în alte cazuri similare. Opţionalul oferă elevilor posibilitatea unui transfer de cunoştinţe în rezolvarea unor situaţii diferite de cele din lecţii, transfer favorizat de transdisciplinaritate. Permite elevului generarea unui plus de informaţii faţă de ceea ce posedă până în momentul respectiv.
Curriculum-ul la decizia şcolii trebuie văzut ca parte a întregului curriculum şi nu ca lipsit de relevanţă în legătură cu cel naţional în vigoare sau fiind în contradicţie cu acesta. Elevul are nevoie de a experimenta un curriculum coerent, şi nu unul fragmentat, incoerent. De exemplu, aprofundarea curriculum-ului pe discipline este focalizată pe nevoile identificate ale acelor elevi, care au dificultăţi la una sau mai multe discipline studiate. Pentru a motiva o persoană care învaţă, curriculum-ul trebuie să fie:
– relevant pentru nevoile persoanei respective, aşa cum şi le identifică aceasta şi să o angajeze activ în propriile alegeri privind învăţarea;
– variat în ceea ce priveşte metodologia de implementare, dar cu accent pe nevoia de a folosi metode de învăţare activă şi experienţială;
– motivant, prin oferirea constantă de feed-back pozitiv.
Curriculum-ul la decizia școlii reprezintă ansamblul proceselor pe care fiecare școală le propune în mod direct elevilor săi, în cadrul ofertei curriculare proprii. Alegerea și construirea unui opțional deschide noi perspective creativității profesorilor, la nivelul practicii școlare, ei orientându-și proiectarea pornind de la obiective clar definite, pe care le vor urmări în timp, sprijinându-se pe vehicularea unor conținuturi accesibile elevilor, prin aplicarea unor strategii didactice centrate pe nevoile, interesele, deprinderile și abilitățile acestora.
Bine conceput, un asemenea curs poate să ofere soluţii pentru câteva dintre provocările actuale ale procesului de predare-învăţare-evaluare:
– reorganizarea cunoaşterii şcolare prin abordări integrate, deschise către valorificarea deopotrivă a achiziţiilor învăţării dobândite de elevi în mediul formal, dar şi în cel nonformal;
– dobândirea de către elevi a unor achiziţii complexe, care decurg din domeniile de competenţe cheie, dar şi din alte sisteme referenţiale care deschid lumea şcolii către viaţa reală;
– transferabilitatea competenţelor şi implicaţiile acestora asupra predării-învăţării-evaluării;
– oferirea unui mod de generare a conţinuturilor învăţării, care ia în considerare variabile precum interesele elevilor, nivelul de performanţă, diferenţierea şi personalizarea învăţării, resursele didactice de care dispune şcoala, modalităţi flexibile de abordare a timpului şcolar.
– dezvoltarea unor demersuri practice care facilitează participarea activă la rezolvarea sarcinilor în grup, valorificarea potențialului fiecărui elev, dându-i sentimentul utilității lui în procesul de predare-învățare-evaluare.
Un asemenea curs va scurta drumul de la abordarea teoretică, la punerea în practică a noţiunilor dobândite, într-un cadru nou integrat, va crea valoare adaugată prin contribuţia directă la dezvoltarea cadrului curricular existent, prin susţinerea abordării integrate şi prin promovarea competenţelor cheie şi profesionale, pentru integrarea viitoare a elevilor pe piaţa muncii.
Bibliografie:
1. Chiș, V., Provocările pedagogiei contemporane, Cluj-Napoca, Editura Presa Universitară Clujeană, 2002
2. Crețu, C., Curriculum diferențiat și personalizat, Iași, Editura Polirom, 1998
3. Cucoș, C., Pedagogie, Iași, Editura Polirom, 2002
4. Stanciu, M., Reforma conținuturilor curriculare, Iași, Editura Polirom, 2001.