VIRTUŢILE

Virtuţile – dispoziţii ferme şi fireşti de a face binele

          Virtuţile umane – atitudini ferme, dispoziţii stabile, perfecţiuni devenite obişnuinţe ale inteligenţei şi voinţei care ne orânduiesc faptele ordonându-ne pasiunile şi conducându-ne comportamentul după raţiune şi credinţă.

Virtuţile umane sunt dobândite în  mod uman prin repetarea actelor bune

          Virtuţile cardinale reprezintă un pivot în jurul căruia se grupează celelalte virtuţi.

          PRUDENŢA – discerne adevăratul bine, alege mijloacele

• nu este timiditate, frică şi nici făţărnicie.
• Omul prudent cântăreşte acţiunile urmând judecata de conştiinţă.

DREPTATEA – a da lui Dumnezeu şi aproapelui ce i se cuvine

• Respectă drepturile fiecăruia, stabileşte relații cu ceilalţi corecte, duce la armonie

TĂRIA – în dificultăţi, asigură fermitate şi statornicie în bine

• învinge teama – chiar şi teama de moarte, înfruntă încercările şi persecuţiile, învinge ispitele şi obstacolele vieţii morale

CUNMPĂTAREA – moderează atracţiile plăcerilor şi aduce echilibru în folosirea bunurilor create

• duce la stăpânirea voinţei asupra instinctelor

Virtute sunt rezultatul harului lui Dumnezeu şi a străduinţei omului  

VIRTUŢILE TEOLOGALE – daruri care însufleţesc, întemeiază şi caracterizează comportamentul moral al creştinului

CREDINŢA – credem în Dumnezeu şi revelaţie

• credinţa fără fapte e moartă –
• Credinţa trebuie păstrată, trăită, mărturisită

SPERANŢA – încrederea în făgăduinţele lui Cristos

• se exprimă şi se hrăneşte prin rugăciune

IUBIREA – pe Dumnezeu mai presus de toate – pe aproapele ca pe noi înşine

• porunca cea nouă
• inclusiv faţă de duşmani