CONŞTIINŢA MORALĂ

Omul are în inimă o lege scrisă de Dumnezeu – conştiinţa – un loc tainic unde omul se află singur cu Dumnezeu.

JUDECATA DE CONŞTIINŢĂ.

Conştiinţa morală este o judecată a raţiunii prin care persoana umană recunoaşte calitatea morală a unui act concret pe care intenţionează să-l facă, este pe cale să-l ducă la îndeplinire, sau l-a împlinit.

Omul este obligat să urmeze şi să facă ceea ce este drept urmând glasul conştiinţei. Demnitatea persoanei umane cere o conştiinţă dreaptă.

Conştiinţa permite asumarea răspunderii pentru actele săvârşite.

Omul nu trebuie silit să acţioneze împotriva conştiinţei sale nici nu trebuie împiedicat să acţioneze conform conştiinţei sale.

FORMAREA CONŞTIINŢEI

Educaţia conştiinţei este indispensabilă unor oameni supuşi influenţelor negative şi ispitiţi de păcatul de a prefera propria judecată şi de a respinge învăţăturile autorizate.

• Educarea conştiinţei este o obligaţie pentru întreaga viaţă

Folosirea mijloacelor adecvate: Cuvântul lui Dumnezeu, rugăciunea, examinarea conştiinţei raportându-ne la principii şi valori, mărturia şi sfaturile altora, învăţătura Bisericii, sacramentele, mai ales Spovada şi Împărtăşania.

A ALEGE DUPĂ CONŞTIINŢĂ

REGULI:

• niciodată nu este permis să se facă un rău ca să urmeze un bine;
• regula de aur: toate câte voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi lor
• caritatea trece totdeauna prin respectul faţă de aproapele şi de conştiinţa lui

JUDECATA ERONATĂ

Omul care acţionează deliberat împotriva conştiinţei se osândeşte singur.

Când cineva se află în neştiinţă, din vină proprie, este vinovat de alegerile greşite; dacă este în neştiinţă, fără vină proprie, responsabilitatea nu este imputabilă.

          Atenţie la exemplul rău dat de alţii, robia pasiunilor, păcatele repetate, libertatea greşit înţeleasă, îndepărtarea de Biserică, de rugăciune, de sacramente, pot duce la devierea conştiinţei, la pierderea sensibilităţii de conştiinţă.