Adaptarea programei școlare pentru elevii cu c.e.s.

Programa reprezintă un set de scopuri sau valori dorite care sunt activate printr-un proces de dezvoltare și culminează în experiențe de învățare de succes pentru elevi. (Wiles & Bondi, 2007);

Adaptarea programei este un proces dinamic de modificare și adaptare a programelor educaționale naționale pentru a îndeplini cerințele de învățare ale elevului cu nevoi speciale.

Se pune întrebarea dacă în activitatea de învățare a unui elev cu TSA se va utiliza programa obişnuită sau adaptată.

Pentru a stabili acest lucru este necesar să se parcurgă următoarele etape:

1. Evaluarea nevoilor indiviuale ale elevului care include:
2. observarea elevului cu TSA în diverse contexte și medii;
3. colectarea informații din diverse surse – familie, psiholog, logoped și alți profesioniști care lucrează cu el;

Elevul cu TSA ar trebui să aibă aceleași oportunități ca și colegii lui când este evaluat prima dată.

2. Stabilirea PEI – planul educațional individualizat

Se vor lua în considerare observațiile și informațiile notate în etapa de evaluare despre punctele tari și punctele slabe ale elevului.

Se vor include obiective SMART:

• Specifice – Ce se dorește să se realizeze?
• Măsurabile – Cum se va identifica exact ce s-a realizat?
• Realizabile – Se pot realiza scopurile?
• Relevante – Realizarea scopului este relevantă pentru elev?
• Încadrate în timp – De cât timp va fi nevoie pentru a se realiza scopurile?

3. Stabilirea obiectivelor pe termen lung și scurt pentru elev după studierea programelor școlare naționale.

4. Selectarea conținuturilor din programele școlare. Ce unități de învăţare sunt adecvate pentru elevul cu TSA?

5. De ce facilități are nevoie elevul? Care sunt obiectivele de predare? Selectarea strategiilor didactice, metodelor și resurselor de predare specifice.

6. Evaluare – eficiența adaptărilor programei.

        Tipuri de adaptare:

• Adaptarea cantităţii de informaţie pe care un elev cu TSA trebuie să o învețe sau a numărului de activități pe care trebuie să le realizeze.
• Timpul – îmbunătățirea timpului de învățare sau de finalizare a testelor sau sarcinilor de lucru. Se pot aloca 5-10 minute suplimentare pentru o anumită sarcină
• Nivelul de sprijin – asistență personală pentru a menține elevul cu TSA concentrat pe sarcină. Se poate folosi sprijinul din partea colegilor care îl pot ajuta pe elevul cu TSA să înțeleagă sarcina.
• Informațiile – adaptarea instrucțiunilor și metodelor de predare. Se poate folosi un cod de culori pentru a sublinia ce este important.
• Dificultate – adaptarea nivelului materialelor alocate și al sarcinilor. Se pot utiliza  materiale concrete pentru a preda concepte și a consolida informațiile.
• Rezultate – adaptarea mijloacelor prin care răspunde elevul cu TSA, spre exemplu în loc să scrie poate oferi răspunsurile oral.
• Participare – cât de mult este implicat elevul cu TSA în realizarea sarcinilor.Dacă există o sarcină de grup la geografie, elevul cu TSA poate ajuta cu harta sau arăta ceva simplu, ca de exemplu o capitală.
• Obiective alternative – adaptarea obiectivelor sau așteptărilor privind rezultatele folosind aceleași materiale. În activitatea de grup – un joc pentru a învăța cuvinte noi, elevul cu TSA poate număra etapele folosite, iar ceilalți elevi spun noile cuvinte.
• Curriculum alternativ – când curriculum-ul național nu funcționează pentru elevul cu TSA, se pot folosi alte materiale și obiective decât cele academice.

   prof. înv. primar Panfile Oana- Simona

 Școala Gimnazială „George Bacovia” Bacău